Un fișier de zonă DNS este, în esență, un tabel de rânduri text, fiecare rând fiind o înregistrare cu un nume, un timp de viață (TTL), o clasă (aproape întotdeauna IN, de la Internet) și un tip. Înainte de a instala orice server, trebuie să cunoașteți precis ce face fiecare tip de înregistrare, pentru că majoritatea incidentelor de e-mail și de DNS pe care le veți depana pornesc de la o înregistrare greșită sau lipsă, nu de la un server defect.
Înregistrările de adresă: A și AAAA
O înregistrare A leagă un nume de o adresă IPv4, de exemplu www.exemplu.ro. 3600 IN A 91.198.10.4. O înregistrare AAAA face același lucru pentru IPv6, cu formatul pe 128 de biți scris hexazecimal. Găzduirea românească pe cPanel adaugă automat A pentru domeniul principal și pentru www la crearea contului, dar orice subdomeniu nou (de exemplu api.exemplu.ro) trebuie adăugat manual dacă nu folosiți un card wildcard.
MX și direcționarea e-mailului
Înregistrarea MX indică serverul care primește e-mail pentru domeniu și include o prioritate numerică, unde valoarea mai mică înseamnă preferință mai mare: exemplu.ro. 3600 IN MX 10 mail.exemplu.ro. Puteți avea mai multe înregistrări MX cu priorități diferite pentru redundanță, de exemplu 10 pentru serverul principal și 20 pentru un server de rezervă care preia livrarea dacă primul nu răspunde. O greșeală frecventă este să indicați ca țintă MX o adresă IP în loc de un nume de gazdă, ceea ce încalcă RFC 5321 și face ca mesajele să fie respinse de majoritatea serverelor destinație.
TXT, CNAME, NS și SOA
Înregistrarea TXT stochează text arbitrar și este folosită de SPF, DKIM, DMARC, dar și de verificarea proprietății domeniului în Google Search Console. Fiecare șir dintr-o înregistrare TXT este limitat la 255 de caractere, iar valori mai lungi (frecvent cazul la chei DKIM RSA de 2048 de biți) trebuie împărțite în mai multe șiruri concatenate automat de rezolvator. Înregistrarea CNAME creează un alias către alt nume, de exemplu blog.exemplu.ro. IN CNAME exemplu.ro., dar regula RFC 1034 interzice coexistența unui CNAME cu orice altă înregistrare pe același nume, motiv pentru care CNAME nu poate fi folosit niciodată la rădăcina zonei (apex), acolo unde stau de regulă MX și TXT. Înregistrările NS delegă autoritatea asupra unei zone către servere de nume specifice, iar SOA (Start of Authority) conține numărul de serie al zonei și intervalele de reîmprospătare folosite de serverele secundare.
Greșeli frecvente
- Uitarea punctului final după numele de domeniu în fișierele de zonă text (BIND9), care transformă un nume absolut într-unul relativ la zonă.
- Adăugarea unui CNAME pe domeniul rădăcină, ceea ce blochează publicarea MX și TXT pentru DMARC.
- Setarea unei prioritati MX identice pe două servere fără capacitate reală de preluare a traficului, ceea ce duce la mesaje pierdute când serverul principal e indisponibil.
În capitolele următoare veți instala un server DNS autoritativ propriu și veți scrie aceste înregistrări direct în fișiere de zonă, nu doar prin panoul de control al unui furnizor de găzduire.